Salvati Pamantul - Reciclati

V-ati gandit vreodata la faptul ca traiul nostru pe aceasta planeta nu este un drept ci un privilegiu? Noi ne comportam cu ea ca si cand ni s-ar cuveni, si prea putini dintre noi se gandesc ce se va intampla cand o vom distruge. Eu cred ca daca am contribui cu totii, pe masura posibilitatilor, am reusi sa o "vindecam" de "boala" care s-a abatut asupra ei - omenirea.

De cand au aparut acele tomberoane de plastic pentru reciclare, am inceput si eu sa imi aduc contributia. Nu e mare lucru stiu, dar e un inceput. Si daca putem ajuta, si nici nu e prea dificil, de ce sa nu o facem? In fond nu ne costa decat un drum pana la coltul strazii, o data la cateva zile. Si sa stiti ca lumea aduce. Sunt zile in care trebuie sa pun pungile langa, pentru ca tomberoanele sunt pline.

Macar cei tineri sa o faca, si prin metoda exemplului sa ii determine si pe cei mai invarsta. Mama a fost foarte entuziasmata de aceasta noua activitate, dar pe tata mi-a fost foarte greu sa il determin. El avea conceptia: "crezi ca cu doua sticle ale tale si trei hartii pe saptamana o sa se modifice ceva?". Nu, dar daca ar face fiecare om acest lucru? Pic cu pic se aduna.

Oamenii chiar cred ca vor sa ajute. Iar aceasta dorinta nu vine din educatie neaparat. Eu am aflat de reciclare din filme. Dar mama mea m-a invatat sa nu arunc pe jos gunoaie. Asa ca prefer sa imi bag ambalajul in buzunar sau in geanta, sau chiar sa merg cu el in mana pana acasa poate, daca nu gasesc un cos de gunoi, dar nu as putea niciodata sa il arunc pe jos. De ce sa munceasca cineva sa curete dupa mine atata timp cat sunt perfect capabila sa o fac si eu. Mor cand vad toti idiotii care arunca gunoaie din masina. O data, cand eram pe autostrada, unii cu o masina foarte scumpa bineinteles, au aruncat o sticla de apa pe geam. La 140km/h!!!!! Frate, poti sa ii spargi cuiva parbrizul la viteza aia. Si chiar nu putea sa astepte pana cobora din masina ca sa isi arunce sticla la gunoi? Chiar cred ca unii oameni, carora le lipseste educatia, trebuie constransi. Asa cum e la americani. Daca nu reciclezi, amenda. Si nu una mica. Ceva substantial, ca sa simti la buzunar.

Cand mergeti la padure, si intrati in magazin sa va cumparati mici si bere, ganditi-va sa luati si niste saci de gunoi. Va place sa gasiti loc curat de pus patura, dar nu ar fi bine sa gaseasca si cei care vin dupa voi la fel? Nu zice nimeni sa va apucati sa reciclati acolo (desi nu e asa greu) dar macar lasati cum ati gasit. Daca toti am face asa nu ar fi mai bine? Imaginati-va...
Eu mi-am carat toti sacii de gunoi inapoi la Bucuresti (de la Vidraru) si i-am aruncat la tomberonul din fata blocului meu. Desi multi din prietenii mei au facut haz de ce faceam, si ma credeau nebuna, mie nu mi-a fost rusine. Ba din contra, am simtit ca am facut o fapta buna.

Nu am pretentia sa se schimbe mentalitatea noastra ca popor peste noapte, dar incet incet vom reusi. Este adevarat ca ar putea fii mai multe campanii de promovare, mai ales la televizor, unde in loc de o reclama la Ariel, pot pune 30 de secunde un mesaj umanitar (dar stai, din asta nu se castiga bani :) ), dar ne puteam da si singuri seama ce avem de facut.

Acum cateva saptamani, vorbeam cu o colega de facultate despre faptul ca ne-am dori ca prin activitatea noastra profesionala sa ajutam oamenii, sau sa aducem o contributie intr-un fel. Prin meseria de inginer (in IT) nu prea cred ca o sa reusim :). Si am inceput sa vorbim despre reciclare, organizatii umanitare, etc, incercand amandoua sa ne dam seama cum am putea ajuta chiar si asa, prin viata de zi cu zi. Ea mi-a spus ca nu mai foloseste deodorante, ci doar stick-uri, pentru ca nu vrea sa contribuie la deteriorarea stratului de ozon. Eu chiar nu ma gandisem la asta, si mi-am zis "hmm.... ce idee buna, o sa fac si eu asta". Cred ca daca ne-am analiza putin stilul de viata, am gasi lucruri prin care daunam si la care putem renunta. Cum ar fi masina. Cati dintre noi ar fi dispusi sa mearga pe jos la facultate, servici etc, sau cu transportul in comun, ca sa nu mai contribuie la poluare? Va spun sincer, eu am incercat, si nu m-a tinut prea mult. Am si eu mentalitatea "dar de ce sa nu mai merg eu cu masina, cand pe altii nu ii intereseaza sa renunte si ei. De ce sa compensez eu pentru cei care polueaza?". Sunt egoista, dar va promit ca o sa incerc sa renunt la masina atunci cand nu am neaparat nevoie de ea.

Deci daca nu ati reciclat pana acum, eu sper sa incepeti, pentru ca suntem datori sa avem grija de acest Pamant minunat, pe care ar trebui sa il iubim, nu sa il umplem de gunoaie. Pentru ca pana la urma, singurul lucru pe care il lasam in urma noastra, este sau ajunge... gunoi... Si poate cu timpul, vom reusi sa ajutam si cu altele.

Va spun la revedere pentru acum, iar pana data viitoare nu uitati: "incercati sa faceti lumea mai buna prin voi insiva".

Va place ceaiul Verde?

Eu am devenit o mare fana a ceaiului, si in special a celui verde, asta dupa ce am aflat cat pot sa dauneze sucurile "naturale" si cele carbogazoase. Cred ca de cele carbogazoase stiam de mult, dar nu constientizam pericolele la care ma expun, antrenandu-ma mereu cu prietenii atunci cand ieseam in oras. Pe de cealalta parte, sucurile naturale, care sunt atata ridicate in slavi prin reclame, ca te fac aia sa crezi ca sunt chiar bune pentru tine, sunt facute din suc concentrat. Va amintiti de TANG? Ce naivi eram cand credeam ca bem ceva natural. Nimic nu e mai natural ca sucul stors de tine dintr-o portocala proaspata. Iar sucurile de legume sunt si mai bune. E adevarat ca muncesti o gramada pentru un pahar, dar cate vitamine are... si in plus, are si un gust grozav.

Cand mamaia mea a fost diagnosticata cu cancer de col uterin (in faza terminala), mama mea a citit foarte multe despre leacurile naturiste pentru aceasta boala necrutatoare. Sucul natural de legume era una dintre arme. Am baut si eu foarte mult in perioada aceea, pentru ca imi placea foarte mult gustul. Il facea din sfecla rosie, telina, cartof, morcov, mar, ridiche neagra si putina lamaie. Era extraordinar. Un suc mai natural si mai plin de vitamine nu cred ca exista.

Revenind la ceaiul verde. De atunci mama e foarte atenta cu ce baga in stomac, pentru ca a vazut ca multe boli pot fi tratate si de asemenea prevenite, printr-un mod de viata si alimentatie sanatos. A inceput sa bea ceai verde la micul dejun. Eu pana atunci beam ceai de fructe, despre care mai apoi am aflat ca e facut din rumegus :D. Acum beau 3-4 cani de ceai verde pe zi, indulcit cu miere (nu zahar ca e foarte daunator) si putina lamaie. Ma face sa ma simt atat de bine, iar atunci cand sunt mai ocupata si nu am timp sa imi fac, ii simt foarte tare lipsa, prin oboseala si lipsa de concentrare.

Ceaiul verde prelungeste viata si mentine sanateatea, combate radicalii liberi produsi de poluare, fum de tigara, gaze de esapament, ultraviolete, stimuleaza arderea grasimilor.


Previne cancerul:

"Studiile asupra mortalitatii datorate cancerului in randul populatiei japoneze, indica faptul ca rata deceselor este foarte scazuta. Cea mai scazuta rata de mortalitate datorata cancerului se inregistreaza in locurile unde recolta principala este de ceai verde. Locuitorii acestor zone consuma ceai verde in cantitati mari, zilnic."

Eu sunt indragostita de acest produs. Este adevarat ca daca bem ceai verde nu inseamna ca putem duce o viata nesanatoasa doar pentru ca ceaiul ne va apara. Dar oricat incercam noi sa ne ferim de pericole, tot suntem expusi la fum de tigara, gaze de esapament etc. Eu vi-l recomand cu toata caldura, incercati-l pentru ca oricum nu aveti nimic de pierdut, ba din contra.

Va spun la revedere. Va rog comentati daca nu sunteti deacord, daca am omis ceva sau daca ati descoperit si voi produse benefice va rog impartasiti.

Pana data viitoare, incercati sa faceti lumea mai buna prin voi insiva.

Lumea nu mai are timp pentru carti

O persoana pe care o admir poate cel mai mult pe lumea asta (in afara de parinti) mi-a spus pe cand eram inca in liceu ca nu ar trebui sa mai imi pierd vremea citind carti scrise acum 50-100 poate si mai bine de ani, si sa ma orientez mai mult catre cartile contemporane. Bineinteles ca prin carti contemporane nu se refera la beletristica (ca sincer vorbind, cu cat se poate deosebi o poveste de dragoste de acum 50 de ani de una din zilele noastre) ci la cartile de autocunoastere, cartile care trateaza lumea in care suntem si care sunt capabile sa iti deschida putin ochii, daca singur nu esti capabil. La inceput nu am stiut la ce s-a referit si am luat-o ca pe o ofensa. "Adica ce? cartile pe care le citesc eu ce au?". Dar desigur, el are o varsta la care si-a format deja o cultura suficient de vasta pentru a-si permite o alta abordare a realitatii. Nici acum nu i-am urmat sfatul. Nu pentru ca nu l-am considerat bun, dar prefer sa judec lumea prin prisma mea.

Cartile au devenit pentru mine mai mult decat un mod de a-mi petrece timpul liber. E un sport de performanta, o pasiune. Cand eram mica nu imi placea sa citesc. Mi se parea o pierdere de vreme, ce stiam eu. Noroc ca mama nu se lua dupa "preferintele" mele, si ma obliga sa citesc. Iar incet incet am inceput sa prind gust pentru lectura. Mama saraca nu cred ca isi imagina sa mai prinda ziua in care sa ma vada pe mine luand o carte in mana de bunavoie. Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu mi-am descoperit aceasta pasiune mai devreme.

Eu sunt de parere ca hobby-urile sunt bune atat timp cat te alegi si cu ceva de pe urma lor. In cazul cititului, cu o noua cuta pe materia cenusie. Altfel... what's the point? De ce sa ne irosim viata cu lucruri inutile? Mi-ar fi placut sa am talent la scris si sa fac asta cat e ziua de lunga. Sa fii scriitor mi se pare o meserie atat de nobila. Cat de frumos trebuie sa fie sa ai tot timpul din lume pentru a-ti asterne gandurile pe hartie si sa ai posibilitatea sa influentezi atatia oameni. Sa stii ca la sfarsitul zilei poate ai schimbat un destin. Sa stai intr-o camera semi-intunecata, doar tu cu penelul si sa iti curga gandurile pe hartie, fara alte griji pe lume...... doar tu si cu tine.

De ce imi place mie asa de mult sa citesc.


In primul rand, ma deconecteaza de la activitatea cotidiana. Ati spune "de ce nu te uiti la televizor?". Pai pentru ca nu sunt deacord cu acest mijoc de "informare" ar spune ei. Nu e chiar asa; in 99% din cazuri nu ai ce vedea la televizor, iar probabilitatea sa se suprapuna acel 1% cu timpul tau liber este atat de mica incat e o pierdere de timp sa incerci. Dar televizorul este un alt subiect pe care il voi aborda cu alta ocazie. Revenind la citit, un alt motiv pentru care citesc este acela ca in majoritatea cartilor intalnesc cel putin un personaj de la care am ceva de invatat. In fiecare carte ma indragostesc de un personaj. Cred ca toti (cel putin sper) tindem sa ne autodepasim, toti dorim sa devenim o mai buna versiune a noastra. Asa imi se intampla si mie cand intalnesc un personaj despre care gandesc "uite, ea este mai buna decat mine", si atunci incerc sa imi insusesc anumite calitati care mie imi lipsesc, sau imi sunt mai putin dezvoltate. Niciodata nu cred ca vom fi desavarsiti, oricat am incerca, dar sunt convinsa ca intotdeauna exista loc de mai bine.

Asa ca cititi, lasati-va imaginatia sa zburde libera, deconectati-va, incercati sa invatati ceva din tot ce faceti. Aveti curajul sa recunoasteti ca nu sunteti perfecti si admirati-i pe cei care, in anumite privinte, sunt mai buni ca voi.

Pana data viitoare, incercati sa faceti lumea mai buna prin voi insiva.