Lumea nu mai are timp pentru carti

O persoana pe care o admir poate cel mai mult pe lumea asta (in afara de parinti) mi-a spus pe cand eram inca in liceu ca nu ar trebui sa mai imi pierd vremea citind carti scrise acum 50-100 poate si mai bine de ani, si sa ma orientez mai mult catre cartile contemporane. Bineinteles ca prin carti contemporane nu se refera la beletristica (ca sincer vorbind, cu cat se poate deosebi o poveste de dragoste de acum 50 de ani de una din zilele noastre) ci la cartile de autocunoastere, cartile care trateaza lumea in care suntem si care sunt capabile sa iti deschida putin ochii, daca singur nu esti capabil. La inceput nu am stiut la ce s-a referit si am luat-o ca pe o ofensa. "Adica ce? cartile pe care le citesc eu ce au?". Dar desigur, el are o varsta la care si-a format deja o cultura suficient de vasta pentru a-si permite o alta abordare a realitatii. Nici acum nu i-am urmat sfatul. Nu pentru ca nu l-am considerat bun, dar prefer sa judec lumea prin prisma mea.

Cartile au devenit pentru mine mai mult decat un mod de a-mi petrece timpul liber. E un sport de performanta, o pasiune. Cand eram mica nu imi placea sa citesc. Mi se parea o pierdere de vreme, ce stiam eu. Noroc ca mama nu se lua dupa "preferintele" mele, si ma obliga sa citesc. Iar incet incet am inceput sa prind gust pentru lectura. Mama saraca nu cred ca isi imagina sa mai prinda ziua in care sa ma vada pe mine luand o carte in mana de bunavoie. Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu mi-am descoperit aceasta pasiune mai devreme.

Eu sunt de parere ca hobby-urile sunt bune atat timp cat te alegi si cu ceva de pe urma lor. In cazul cititului, cu o noua cuta pe materia cenusie. Altfel... what's the point? De ce sa ne irosim viata cu lucruri inutile? Mi-ar fi placut sa am talent la scris si sa fac asta cat e ziua de lunga. Sa fii scriitor mi se pare o meserie atat de nobila. Cat de frumos trebuie sa fie sa ai tot timpul din lume pentru a-ti asterne gandurile pe hartie si sa ai posibilitatea sa influentezi atatia oameni. Sa stii ca la sfarsitul zilei poate ai schimbat un destin. Sa stai intr-o camera semi-intunecata, doar tu cu penelul si sa iti curga gandurile pe hartie, fara alte griji pe lume...... doar tu si cu tine.

De ce imi place mie asa de mult sa citesc.


In primul rand, ma deconecteaza de la activitatea cotidiana. Ati spune "de ce nu te uiti la televizor?". Pai pentru ca nu sunt deacord cu acest mijoc de "informare" ar spune ei. Nu e chiar asa; in 99% din cazuri nu ai ce vedea la televizor, iar probabilitatea sa se suprapuna acel 1% cu timpul tau liber este atat de mica incat e o pierdere de timp sa incerci. Dar televizorul este un alt subiect pe care il voi aborda cu alta ocazie. Revenind la citit, un alt motiv pentru care citesc este acela ca in majoritatea cartilor intalnesc cel putin un personaj de la care am ceva de invatat. In fiecare carte ma indragostesc de un personaj. Cred ca toti (cel putin sper) tindem sa ne autodepasim, toti dorim sa devenim o mai buna versiune a noastra. Asa imi se intampla si mie cand intalnesc un personaj despre care gandesc "uite, ea este mai buna decat mine", si atunci incerc sa imi insusesc anumite calitati care mie imi lipsesc, sau imi sunt mai putin dezvoltate. Niciodata nu cred ca vom fi desavarsiti, oricat am incerca, dar sunt convinsa ca intotdeauna exista loc de mai bine.

Asa ca cititi, lasati-va imaginatia sa zburde libera, deconectati-va, incercati sa invatati ceva din tot ce faceti. Aveti curajul sa recunoasteti ca nu sunteti perfecti si admirati-i pe cei care, in anumite privinte, sunt mai buni ca voi.

Pana data viitoare, incercati sa faceti lumea mai buna prin voi insiva.